19.10.2008 - E exact acea perioada in care ma feresc, dorm, nu ma enervez, nu se intampla nimic, singurul meu stress e vestimentatia de-a doua zi. O informez pe maman ca mi-e bine zilnic, nu las noaptea sa ma prinda in fata calculatorului, nu ma las atrasa in vijelia unei piese noi, nu visez prea mult, nu ma infierbant din nimic. Teoretic. Practic, e clasica luna de toamna in care colind tara, in fiecare weekend in alt oras, in fiecare luni dimineata in fata aceluiasi birou intesat de cafele fara cofeina. Fiecare piesa ma face sa zambesc, sa simt acele mult pomenite furnicaturi in stomac, ca si cum m-as indragosti astazi, prima data intr-un an cam lung. Ma ascund in spatele ochelarilor de soare, trag cu ochiul la masinile din jur, doar-doar vad pe cineva cunoscut si poate chiar indragit. Weekendul aduce sperante, nehotarire, make-up si tinute “traznet”, emotia ca voi intalni un tip care parca m-a facut sa-mi ies din fire. Se face luni, ramane speranta ca mai avem trei weekenduri impreuna, si apoi doua, si uite ca a mai ramas doar unul. Mai conteaza? Pot sa zambesc la fel de bine la adresa unui om cu care stau fata in fata sau pot sa zambesc, parca si mai relaxata, la adresa unui vis frumos.
13.10.2008 – s-au terminat weekendurile, nu mai am ce numara. Mi-a ramas gustul dulce al drumurilor lungi, satisfactia noptilor petrecute in hoteluri cosy, ritmurile de clubbing intre 3 si 4 dimineata. Ma pun pe picioare cu ginseng si visez la “ o deplasare definitiva”. In visele de rasarit de ziua ma vad la Timisoara sau la Targu Mures. N-as vrea sa ma mut in decembrie intr-un oras total necunoscut, singura si fara iluzia barbatului in compania caruia mi-am petrecut doua ore minunate in fiecare duminica din ultima luna. N-as da chiar acum moliciunea Sibiului si starea de putrefactie cu fitze care domina in oras pentru raceala unei locatii in care am chefuit la un moment dat, o noapte. As prefera sa am la ce sa ma intorc in Timisoara: il simt acum, chiar de la distanta asta, calduros, friendly si luminat. Il simt periculos pentru atractii, distractii, anturaj. Da, daca as avea ocazia, as mai sta pe-aici… macar cateva zile pina m-as hotari cu cine si in ce fel as vrea sa-mi petrec urmatoarele weekenduri.
Posts
