14 octombrie 2006, cu M de la Marlboro

Era simbata pe la prinz. Hotarisem ca macar o data anul asta sa ma mai vad cu Lucii. Simbtata obisnuise in vara sa fie ziua mea de vazut cu prietenii din Timisoara si spalat pe cap in caz ca nu apucasem in delegatie. Numai ca unele delegatzii se sfirseau simbata noaptea, asa ca nu mai apucam sa ma vad cu nimeni. Duminica, nu dadeam telefoane decit alor mei in ideea ca duminica e o zi pe care o petreci doar tu cu ai tai, in familie. Asa ca nu sunam niciun prieten. Si nici ei pe mine.

In simbata asta insa, in casa era aglomeratie mare... unii se duceau la Mall, altii la cabinet, eu trebuia sa ma achit de sarcinile de simbata de a uda florile...cu chiu cu vai, pe la vreun 2-3, am reusit sa ne vedem la ceva birt de complex, sa bem o bere. Vroiam sa verific daca ne mai cunoastem. Daca cele citeva luni in care nu ne vazusem scimbasera radical ceva.

Lucii era, ca de obicei, genul "survival mood". Adica da, e greu, avem de lucru, mi-as bate capul, dar am o varsta si cred ca deja mi l-am batut prea tare. Da, in continuare alerg sa lucrez, in continuare cred in faza aia cu "stapinul nostru, clientul nostru". Greu, dar alta filosofie de vanzari de servicii nu descoperiseram nici eu, nici el, niciodata.



La el in mina l-am descoperit pe noul M de la Marlboro. O editie limitata am inteles de pachet silver, extrem de atragatr pentru un fumator socialo-de fitze ca mine. Ulterior, am descoperit intr-un OMV din Bucuresti niste Parliament Lights editie limitata, super mishto pachet, cum ar fi ceva de genul doua-ntrunul. Adica era pachetul normal si peste mai avea un fel de....acoperitoare. Cool. Zilele trecute, am descoperit la Rm. valcea o noua varianta de LM super slims, dar pachetul arata ca un telefon mobil sau mini-telecomanda futurista. Culoare: silver, of course.

In rest, discutia cu Lucii a fost scurta. M-am plins ca ma certasem cu Lavinia.... a n-a oara dar de data asta promiteam sa fie for good. Iar el suridea in coltul gurii: poate pentru ca nu ma credea, ca stia ca afirmatzii dintr-astea "capitale" mai facusem de nenumarate ori, ca apoi sa revin asupra deciziei, sa ma calmez si sa ne imprietenim la loc. Ma rog, prietenie de-aia bizara "ca intre fete". Adica una, doua se incaiera ca matzele-n parcare pe-o coaja de parizer.

Cred ca de fapt vroiam sa verific daca si el ma crede nebuna. N-am stiut cum sa-l intreb asta direct. Pur si simplu m-am plins ca ziua anterioara, o vineri 13, imi adusese un diagnostic si niste pastile. Iar ziua ras-anterioara, o joi 12, mi-o adusese pe mama intr-o vizita inopinata, taman de ziua matusa-mii, dupa dimineata pe care mi-o petrecusem lunindu-mi breakfastul la hotel Carina.

As putea acum sa-mi refac programul: in 11 seara ma suparasem pe lume si am decis sa dorm la Carina. In 12 seara, a venit mama ca sa petreaca de ziua matusa-mii, am crezut eu, in naivitatea-mi specifica. 13, vineri, a fost ziua cu diagnosticul, concediul, pastilele. In 14, m-am tinut de cuvint: o simbata in care m-am vazut cu un prieten si l-am descoperit pe noul M de la Marlboro. In 14 seara, cheful cu grown-upshii si indemnul ala ciudat "pleaca de aici cit mai potzi".

De ce n-am facut-o?