Traiesc de cinci luni intr-un oras despre care inca nu stiu nicio poveste urbana…Aud si citesc stiri, stiu ca exista, il vad din fuga masinii in fiecare dimineata si toropita seara, e aici. Daca ar fi sa ma abandoneze un sofer undeva pe o straduta laturalnica, n-as putea nici macar sa spun in ce parte a orasului ma aflu. E ca si cum as vizita Suceava, apogeul oraselor necunoscute prin care am trecut vreodata.
M-am bucurat acum o ora cind am trecut pe linga un OMV…am avut senzatia ca sunt acasa, in siguranta. Aproape ca i-am spus soferului sa opreasca, numai ca mi-am dat apoi seama ca nu am nevoie de nimic de la OMV. Nu sunt in trecere, in orasul asta locuiesc!
De cinci luni savurez starea de misterios a turistului ce zaboveste intr-un hotel citeva nopti de business si nu apuca sa vada decit propriul prea binecunoscut laptop, zimbetul formal al chelnerului din restaurant si chipul mustacios al taximetristului care-l plimba prin necunoscut. Ma simt acasa cind aud Radio 21, cind vad un OMV, cind intru in Real… si uneori, mai ales acum, dimineata, cind plec spre lucru si stiu ca o sa ajung intr-o ora si jumatate. Drumul asta inseamna pentru mine ca am plecat de undeva, calatoresc catre undeva. Poate am plecat de acasa.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment