The “instead of you”

Because the clubbing nights with slight impressions of seeing your face in the crowd have never stopped. I’m still dancing as you are there to enjoy. I’m still picturing you with a glass of whisky standing around the bar and watching people around you. I’m always shivering when I have to go the bar to get a drink… I’m afraid you’re gonna be there and my heart will stop that very second and my eyes will never forget the looks of you and they will hurt forever. Because I’m waking up in the morning, breathing Bucharest dirty air and feeling happy knowing you might be around here somewhere. Probably you’re not, but you just might.

In the middle of all this, taken down by music, nothing to live for and the pain for the winter soon to come, I found the “instead of you”. Some years younger, energy flowing all over his body, mind focused on music and beauty of life in your twenties. I freaked out last night. In the darkness of the bedroom he looked just like you. Or am I going crazy again?



Now what? Do I have to step again to my Kristal church to get you back into my eyes or from now on it’s going to be the instead of you’s image all over my life and my dancing nights? Will you meet me in Kristal this winter?

September story, traveling never ends

In dimineata in care m-am decis sa plec, un fior de panica mi-a traversat frizura, as usual, short grey :) Zilele astea ma uit in urma la 4 ani de Seroquell; in fata, inca unul. Asta e povestea. Adevarul e, probabil, ca I’m stuck with it. Whatever. Am celebrat anii astia de dizziness cu un scurt sejur in Brasov. Vreme intai frumoasa, ulterior o ploaie relaxanta de toamna care se vrea hot. Hotel de nota 10, atmosfera de hai-sa-nu-facem-nimic-cu-toate-ca-suntem-in-delegatie. Plecarile astea sunt mult mai usoare decat acum 4 ani. Parfum, le-ar spune little brother.



M-am intalnit cu C. Eu mancam o supa, el astepta sa spun ceva interesant. N-am gasit nimic. Decat ca supa e buna :) Dar asta a fost mai degraba anost. Ma declar vinovata de “no interest” tratamente aplicate barbatilor. Invariabil, un personaj ipotetic interesant devine faptic indiferent. In noaptea care a urmat te-am visat pe tine. Ca si cum tu n-ai dormit in seara aia, ci ai stat treaz, asteptand sa adorm eu, ca sa ma gadili un pic aducandu-mi aminte ca esti in zona. Ma rog… in zona mea zero, in zona ta multimea vida. Adica still missing.

Ok. I’m still missing u 2.

a letter 2 me from a bipolar like me

Dear,

You are amazing. Many do not understand your bipolar nature; but you can rest assured ...

The bipolar experience is no more than this: A heroic soul born inhumanely sensitive,
desperately in need of true connection.

To you ... a touch is a blow, a misfortune is a tragedy, a joy is an ecstasy, a friend is a lover, a daydream is a premonition, strictness is suffocation, and completion is death.

Add to your brutally sensitive soul the overwhelming need to heal, create, and transform -- so that without the outpouring of honesty, the creating of music or poetry or something of meaning your very breath is cut off ...




You must create, must pour out your entire being in each and every encounter. By some strange, unknown, inward urgency you do not feel truly alive unless you are risking everything through your divine expression.

Thank you for having the courage to create ... to transform ...to be ... in a way other souls don't.

For without your courage and your light the world would grow listless and dull
and the rest of us who are like you would not have your courageous acts to inspire our own.

Rock on,

the radio that's haunting me

Găsesc în calculator piese cu id de 21… număr zilele, număr nopţile, 21 ascult…. Prima dată când am auzit piesa asta, mi-au dat lacrimile în Discoland. Nici astăzi omul de lângă mine nu ştie că eu sunt tot cu tine. Cum n-a ştiut nici cel dinainte că-l iubeam cu toate puterile, în toate nopţile şi-n toate piesele, dar te doream pe tine. Ajung la temutul (mi-era mai frică de asta când aveam 25 de ani decât acum) 30 imediat şi nu pot să nu mă întreb dacă trec şi pragul asta cu obsesia ta. Cu fixaţia pe care nimeni n-a reusit să mi-o alunge. Acum câţiva ani, înainte de aceeaşi aniversare care mă sfâşâie an de an, îi scriam mamei mele un mail pe care nici acum nu pot să-l recitesc spunându-i că sunt bătrână, alcoolică şi singură. Aş putea să-i scriu astăzi că nimic nu mă mai face să mă simt bătrână, dar singurele realizari ale vieţii mele sunt lipsa alcoolului de nu mai ştiu când şi satisfacţia pe care ţi-o dă dragostea pentru un om, ani de-a rândul. Neîmpărtaşită, neîmplinită, dar rotundă ca un cerc închis pe care îl descoperi şi îl reinventezi zi de zi, cu libertatea de a te mişca mai repede sau mai încet, dar nicodată în afara lui. Ar trebui să-i spun că revelaţia mea din adolescenţă, Paul Atreides, nu e doar o ficţiune, ci poţi ajunge să trăieşti asta. Că tot ce conteaza e cine eşti când lights go out şi că visul care te însoţeşte în nopţile în care ai noroc să visezi ce iubeşti poate să-ţi facă ziua, zâmbetul şi viaţa cu sens. Ştiu că a iubi totdeauna un om pe care aproape nu-l cunoşti e antiteza lui ok. Oamenii ok iubesc un om pe care îl ştiu bine şi care îi face să râdă. Eu îl iubesc pe singurul care mă face să plâng. Dar dacă am râs, m-am înfiorat şi am sperat de două ori datorită ţie s-au şters toate lacrimile pe care le-am avut şi le voi mai avea …de dorul tău, oare? Sau de neputinţa şi de frica de a face mai mult decât să te vreau, eu, cu mine şi pentru mine? Cumplit şi trist e dacă te-aş vedea mâine, aş fugi. De teamă că esti om şi ai putea distruge tot. Tot, adica ani întregi în care doar pe tine te-am vrut.

Ţi-aduci aminte de seara în care - Timişoara - , pierdută, credeam că ştii unde sunt şi ce simt, credeam că eşti la radio şi făceai un playlist doar pentru mine şi ascultam râzând Hello, Turn the radio on, is there anybody out there, help me sing my song?

Tonight...

there's nothing but the fear that I'm gonna drop the glass when see you.