6 noiembrie 2006, Virginia Slims meets Julius Meinl

Am intrat la nimereala, din fuga si de frica ploii in ceva ce arata a bar....o locatie HoReCa fara nimic special: 3 rinduri de mese, cite 3 mese pe fiecare rind. Ultimul rind cel mai departat de catre usa de la intrare era oarecum mascat dupa niste draperii legate cu funda la mijloc. Daca ai fi desfacut toate draperiile alea, din start, locul se facea mai mic cu 30%. Era decorat cu verde si galben, care, de fapt, erau si niste culori 'semnalizatoare" in contextul dat. Cum am intrat, am intrebat scurt unde este toaleta si mi s-a raspuns ca dupa perdeaua galbena. Sau verde. Nu mai stiu.

M-am asezat la prima masa, aproape de geam si de calorifer. Imi amintesc ca dadeam telefoane si primeam sms-uri, eram agitata si stresata pentru ca din cele trei telefoane cu care ma jucam fara sa-mi pot pune stavila, niciunul nu mai avea baterie, iar eu nu mai aveam incarcatoare. Mi-am luat o cafea (sau poate un pahar de apa?) si apoi un pachet de tigari. Ceva din categoria JTI. De fapt, sunt aproape sigura ca era un Winston. La o masa in fatza mea, doua fete si doi baietzi sporovaiau cu ochii la telefoanele lor mobile, la ecranul MTV postat in spatele meu, la noaptea lunga care-i astepta la lucru. Din cind in cind, una dintre ele trecea in spatele tejghelei si mai spala cite-un pahar, iar cealalta iesea afara sau se retragea in toaleta ca sa poata vorbi la telefon.

Mi s-a parut curios ca drept in fata mea, pe pult, aveau montat un display de Bergenbier fara alcool, iar pe fosta terasa, acum inundata de ploaie si intuneric, decorata cu niste umbrele probabil galbene, dar strinse, se vedea, intors cu spatele un ditamai kitul de Bergenbier. O instalatzie dintr-aceea de “face” bere la dozator.

Tot afara, doua frigidere, unul de Cola, unul de bere, ambele incuiate.....sa nu se autoserveasca clientii cu vreo bautura neplatita. Ma uitam pe geam din cind in cind....vedeam ca ploua, ca e frig, si-mi lipeam cotul de caloriferul fierbinte din stinga-mi. Din ce in ce mai des, pe masura ce deveneam mai agitata, luam o bricheta sau direct o tigara aprinsa de pe masa celor 4 tineri. Intre fumatori, mie mi se pare ca e ca un “da-o mai departe” chestia asta cu datul focului. Adica, daca nu-i dai omului un foc, va trebui sa se abtzina de la a fuma. Daca-i dai un foc, il ajuti sa-si fumeze tigarile. Uneori, prefer sa-mi ceara cineva o tzigara, ca sa pot sa potestez si sa-l injur in gind ca-i cershetor, ca in definitiv, pe ziua de azi n-a fumat decit ce-am cumparat eu, decit sa fie al 10-lea foc pe care i-l dau. Ca si cum as fi bricheta lui personala....si inca aia profi, careia nu i se termina gazul cu una cu doua. E o diferenta intre o cutie de chibrituri si o bricheta. Cu chibriturile, poti sa ai ghinionul sa fie toate de proasta calitate si dintr-un pachet sa fumezi doua tigari si restul sa blestemi producatorul.



A intrat o doamna si s-a asezat la o masa linga mine. Era imbracata ciudat, asta am vazut imediat, fara sa fiu capabila sa-i incadrez portul in categoria tiganeshte sau ceva de natura orientala. A cerut o cafea si am remarcat ca i-a fost servita in “formula Julius Meinl” cum ii spun eu, adica exact ca la OMV. O tava mica, de inox, pe care ai o ceasca de cafea, un piscot si un paharel cu apa. Nu-mi aduc aminte daca nu cumva pe cana chiar scria Julius Meinl. M-am distrat la culme......afirmasem o data, mi-aduc aminte ca eram in Deva, cu R* si cu S*, ca as vrea din tot sufletul sa-l cunosc pe Julius Meinl asta si chiar rideam la un moment dat ca, R*, daca-l vede, sa-i transmita salutarile mele. In seara aceea, mi-a zburat gindul la toate astea si m-am intrebat daca nu cumva doamna e Julius Meinl himself. Sau “numele ei de scena”. Fuma Virginia Slims. I-am cerut permisiunea sa ma asez cu ea la masa, sa fumam impreuna. Am schimbat doua vorbe, dar nu-mi mai aduc aminte nimic din ele. Am terminat tigarile, femeii i-a venit cina, eu m-am ridicat si am iesit afara in ploaie. In 5 minute eram deja in drum spre Timisoara. Ma obseda o expresie: “copilul unui tobacco shop”.