O noapte care devenise friguroasa de pe la 4 dimineata. Cazati intr-un hotel pe care mai devreme il consideraseram sinistru din cauza atit de multor geamuri neluminate. Pina sa ne dam seama ca ora tarzie ii facea pe probabilii sai clienti sa fie prezenti, dar dormind.
Aproape de 6 dimineata, fara somn, incercam sa-i explic cum se masoara gindurile in milimetri. Ajunsesem mai devreme la un sistem procentual de masura a starilor de rau sau de bine. Procentual, ne uitam si vedeam daca ceea ce se intimpla e bine. Atunci, de ce nu s-ar masura si gindurile in milimetri? Explicatia nu-mi iesea nicicum.
Incercam sa-i explic valoarea adaugata a verbului "a vedea" in raport cu "a te uita". Adica e simplu sa te uiti la un om si, vorba ceea, sa-ti intre pe-o ureche si sa-ti iasa pe cealalta ceea ce omul cu pricina iti arata. Sau mai bine zis, exprima. E cu totul altceva sa te uiti si sa vezi, adica sa remarci, sa intelegi, sa dai dovada de un dram de intelegere. Intelegerea celor 3 mm care desparteau gindurile noastre unul de altul, in acel moment.
Probabil eram incoerenta. Firul gindurilor mele, mai subtire chiar decit cei 3 mm nu reusea sa convinga pe nimeni de nimic. S-a facut dimineata in paturi multe, dusuri reci si citeva lacrimi. De oboseala. Obosita intr-un oras in care nu mai fusesem niciodata si pe care urma sa-l parasesc in doar citeva ore.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment