luni noaptea catre Zalau

La un moment dat mi se parea ceva logic, la limita bunului simt mai degraba, ca, intr-o luni dimineata, macar la un singur post de radio, sa aud "It's just another manic monday" - The Bangles daca nu ma inseala memoria.

Ulterior, imi semnalizam singura zilele de luni printr-o ciudata gastrita care venea luni dimineata si ma parasea, istovita de durere si stoarsa de puteri, in jurul orei prinzului. Am ajuns sa ma invat si cu asta atit de bine ca nici nu mai stiam daca "gastrita mea de luni" mai exista. Uneori, o salutam cu plecaciuni incordate chiar si miercurea.

Plecarea catre Zalau nu era una neprevazuta. Ora tarzie, aproximativ 10 seara, drumul lung (Timisoara-Zalau nu e chiar o aruncatura de bat), ceata si vechea mea temere ca ma prinde iarna la Zalau. Nu ca ar fi fost locatia o problema in sine.....pur si simplu, urasc iarna si zapada si frigul si toate bluzele si gecile pe care simt nevoia sa mi le innod una peste alta.


Cred ca am ascultat ATB tot drumul, albumul ala cu "au mai trecut 5 ani" sau ceva asemanator. Il ridicasem in rang, cam cu doua luni inainte, ca fiind albumul "de cursa lunga". Adica indiferent unde plecam sau cit e de intarziata noaptea, noi sa ascultam albumul asta de remake-uri doar asa...ca sa ne ramina gindul ca daca ATB a facut cinci ani, o sa mai facem si noi drumul asta. Cu bine.

Imi aduc aminte ca am ajuns sa ne cazam cu noaptea-n cap la propriu....probabil era vreun 4 dimineata si pensiunea pe care o ochiseram parea totalmente adormita. Era o casa... cu curte, balcoane, flori si o doamna intre doua varste care a iesit sa ne salute, impresionata fiind probabil de strigatele noastre oltenesti de somn sau de ne-somn.

A doua zi, pe lumina, am vazut ceva ce mi-a umplut inima de bucurie....in receptia pensiunii se gasea o foaie pe care unii DJ isi lasasera autografele. I-am recunoscut pe Adrian Eftimie si pe Dj BB ca pe niste prieteni cu care as fi fost venita chiar atunci in excursie.

A fost misto la Zalau: am purces la drum cu o varianta re-branded a iubitei mele "Let you go" (si "iubita" nu e doar un cuvant ales la intimplare, ci un fel de beloved, pentru cine se pricepe la nuante) si m-am intilnit, macar virtual, cu doi DJ despre care eram sigura ca facusera treaba buna in vizita lor la Zalau. Referintele de pe foaia din receptie aratau ca de dormit, dormisera ca niste prunci.






Dimineata, de la 8 la........