O noapte dus-intors Timisoara-Arad-Timisoara

Poate.... 9 octombrie 2006

Mi le-aduc aminte nu neaparat pe rind. Eram in masina, eu si doi "amici". Unul dintre ei, pe locul din dreapta spate, tacut aproape fara vorba tot drumul. Eu, pozitionata dreapta fata, pentru ca fumez. Cred ca trecusem pe la McDrive sa luam ceva de mincare. Cred ca la un moment dat, pe Aleea sportivilor, prinsi in inghesuiala, C* remarcase ca a picat emisia la Europa FM si nu se mai aude nimic. M* tacea. Avea experienta calatoriilor cu C* si cu R* si cu alti asemenea soferi grabiti si considera ca cel mai bun mijloc de a face fata stresului e sa te faci mic si sa taci din gura. Cu centura pusa, chiar si in spate. Anti-radarul, montat pe scaunul meu, bipaia in continuu.

Cind am intrat in Arad, am vazut undeva pe dreapta o "inscriptie" Arad - Oras martir. M-am mirat in gura mare ca "acu si astia sunt oras martir?" Probabil o remarca de-a mea, usor de caracterizat ca fiind lipsita de stil. Dupa care am vazut un cird (adica o gramada, multe) bannere verticale pe care scria "servicii funerare complete". Erau o reclama stupida, m-a umflat risul.....cit de complet poate sa fie un serviciu funerar??? mi-l inkipuiam ca si cum, la nevoie, vin baietii astia si ma ajuta si cu trecutul pe lumea cealalta numai sa fie completa treaba.

Intre timp, pe drum, ma speriasem la un moment dat. C* conducea extrem de agresiv....drumul nu era tocmai liber, incepusese sa se insereze, avem senzatia ca e foarte nervos. Fiind un permanent pasager de scaun din dreapta, soferii nervosi nu ma fac sa ma simt confortabil. I-am trimis un mesaj unui prieten ca gonesc intre Timisoara si Arad si as vrea sa fiu salvata de nebunul asta ca nu stiu ce-i cu el. Nici-un raspuns. A mai urmat un mesaj in care-mi bagam picioarele in GPRS-ul lor. Oricum nu stiam nici atunci, nici acum, ce-i ala. In timpul asta, eu si C* faceam manevre elegante de genul "tine o tigara", "da-mi bricheta", "hai ca de data asta deschid eu geamul" etc.....Le-ar zice maica-mea "salut in 4 mangaieri", asta fiind denumirea ei pentru un ritual animalic de-a stabili who's the boss. A aprofundat chestia asta in ultimii 8 ani, de cind avem caine. Cred ca eu eram de vina ca aveam senzatia ca viteza pe care o luase bolidul era un atac direct la persoana mea. M* tacea. Din cind in cind, il intrebam rizind fortat daca nu cumva a adormit.

I-am scris lui C* un text pe o hartie. Sa ghiceasca un brand si sa facem pace. Simteam nevoia sa facem pace pentru ca viteza cu care conducea o resimteam ca pe un atac direct la persoana mea. Era scenariul unui spot TV pe care-l vazusem cu 10 ani in urma pe MTV. Pentru un jeep. Personajul principal era un barbat, iar sloganul spotului era "designed for the individual". M-a intrebat scurt "auzi, tu mai vrei sa ajungi la arad?" Am raspuns rizind ca eu, da! dar, tu?

Si-asta a fost tot.