16 august 2006, catre miezul noptii, OMV Arad

Cu citeva zile inainte, meditam la o tzigara, blocata in trafic cu un coleg, ca unul dintre lucrurile care ma tine treaza in nebunia workahoolica a acestei veri este OMV-ul. Adica ma simt mai bine vazind cum arata si cit de tare imi plac OMV-urile din Romania....dupa ce am vazut (cred ca era) primul OMV din Austria si m-am speriat de el ca de buticul din Gara de Nord. Gara de Nord din Bucuresti sau din Timisoara. Nu in toate orasele exista "gara de nord". De exemplu, mi-a fost dat sa aud de "Dej calatori" si culmea e ca nimeni nu era sigur ca macar e in orasul Dej statia asta si nu undeva in cimp.

Revenind la OMV.....in seara cu pricina, 16 august, pe mine si pe "un amic" ne prinsese lucrul tarziu taman prin Arad, cind nevestele si casele ne asteptau cuminti in Timisoara. Amicul a alimentat, iar eu m-am gindit sa-mi iau o sticla de apa. Doar, doar, mai supravietuiesc cumva, hidratata, ca de mincat nici nu putuse fi vorba pina in Timisoara.

Vrind sa platesc la casa, s-a produs minunea. Angajatul OMV ma intreaba cu zimbetul pe buze daca imi mai poate oferi si altceva. Raspund cu jumatate de zimbet ca nu, iar el, cu un zimbet intreg, insista ca poate totusi un croissant cald mi-ar face bine. De data asta, zimbesc mai larg, explicindu-i ca singura chestie care mi-ar face "mai bine" ar fi sa ajung mai repede in Timisoara. Si ii multumesc pentru amabilitate, laudindu-l chiar pentru ca este primul vanzator care, cu zimbetul pe buze, intr-adevar incearca sa-si faca treaba. Imi multumeste si el la rindul lui, confirmindu-mi tot cu un zimbet, ca asta-i treaba lui acum. Sa-si vinda marfa.


Ma grabeam. Astfel i-as fi explicat ca asta este curat Client Service de nota 10 in lumea mea....sau in joburile printre care ma invirtisem eu. Am mai zimbit o data si m-am bucurat totusi, ca OMV-ul meu drag, din nou m-a uimit cu ceva.