trendy hot or trendy not?

Cam tot acum 4 sau 5 ani.....in acel home pe care nu-l numeam niciodata trendy, ci doar "inchiriat" ma pregateam la inceputul lunii noiembrie sa-mi primesc un vizitator.

Foarte important pentru mine, de la inaltimea celor 23-24 de ani pe care ii vizualizam de pe tocurile de 10 cm. Oricum, suficient de important vizitatorul cit sa ma hotarasc sa redecorez apartamentul despre care, revin, nu aveam never alte vorbe de lauda decit ca e "inchiriat". Interesant era faptul ca daca spuneam in ce zona e "inchiriat" si anume Odobescu, reactia generala era OOOOOO!!! N-am inteles niciodata chestia asta...

Cea mai mishto a fost faza cu pusul faiantei in bucatarie: Carmen, cu care locuiam in perioada respectiva avea un unchi de la care a facut rost de o chestie ca un nisip neudat inca si multe asigurari ca daca udam nisipul si avem putintica rabdare, cele trei placi de faianta care cazusera de deasupra chiuvetei vor fi ca noi. Evident, operatiunea a esuat cumplit: am spart placile de faianta si am si pictat tot peretele cu ce-a ieshit din extrasul ala de nisip cind l-am udat bine.

Un adevarat joint-venture a fost insa vopsirea tocurilor de la usi si geamuri ale respectivului apartament. Initial, m-am apucat eu cu Carmen: cumparaturi documentate prin magazine specializate, dupa pensule, vopsele, diluanti etc. Sa zicem ca i-am dat drumul la smecherie intr-o simbata cam pe la un 12.00-13.00 si rezultatele initiale pareau asa ciudate ca, norocul nostru ca a avut cui, Carmen a trebuit sa-i ceara consultanta unui zugrav care, din nimereala, avea ceva de lucru pe casa scarilor.

Dupa ce ne-am introdus in tainele vopsitului si de usi si de tocuri, tot ce-mi mai aduc aminte erau senzatiile de ameteala si ris isteric de la diluant, ca fumam pe balcon pentru ca pe cutia de diluant scria ca-i inflamabil -si era totusi inceput de octombrie, adica frig raaaau - si ca printre altele, in ziua cu pricina, undeva mai pe seara ar fi trebuit sa fim prezente si la cheful matusa-mii. Cea nascuta in 12 octombrie.

Pe la 8 seara, ne-am hotarit ca am putea sa stringem bilciul si sa incepem sa ne gatim de chef, dar.....tzapa: lui Carmen a trebuit sa-i tund citeva suvite din care vopseaua nu mai gasea alta cale de iesire. Parchetul era martor albit a ceea ce facusem noi toata ziulica, lucru care trebuia si el reparat....tot in seara cu pricina. Mi-aduc aminte ca la un moment dat am tzipat ca "unde mama dracu scrie-n Cosmo ca asa-si petrec femeile de afaceri serile de simbata?"

Am fost la chef. A fost cred mishto.....orikum aveam aurolac (a se citi diluant) in nas cit pentru trei comeseni.

In weekendurile urmatoare, am luat o decizie de management: chemam cit mai multi prieteni sa ne ajute sa finalizam operatiunea, altfel nu mai terminam niciodata. Mi-aduc aminte ca au venit Lucii cu Anca. Si ca am terminat pina la urma.

La mutatul mobilei (dar deja nu mai stiu daca asta era acum sau alta data), parca ii am in ochi pe Enrique, Toci si Aliosha.

Un apartament pe care il gratulam cu epitetul "de inchiriat", precizam "stau singura", adaugam "urasc zona asta plina de caini vagabonzi", dar cred ca de fapt era a fost my home cam trei ani de zile.