tragind cu ochiul pe alte bloguri...

...descopar un prieten care povesteste despre cit de multe lucruri iti trebuiesc atunci cind vrei sa te simti "acasa". elemente mici, minore, lucruri in aparenta "prostioare", cum ar fi, chiar buticul din colt.

navighez vreme de 5 minute si descopar niste provideri de un "trendy home", chestie care ma distreaza pe loc, eu fiind tot cu gindul la "oare-mi da si un acel butic din colt"? of course, they don't. sunt provideri de lucruri serioase cum ar fi masini de spalat, scaune, canapele, covoare si televizoare....de parca eu mi-as petrece macar accidental timpul vorbind cu canapeaua. sau mai stii?

si uite asa mi-am adus aminte, mirosind chiar acum ce se gateste prin bucataria mamei mele, ca acum vreo 4-5 ani aveam o aversiune totala fata de mirosul de lapte fiert si de faza aceea initiala a facutului unei supe de pui. Si pentru cine nu face supa de pui, e simplu de inteles: la un moment dat, e musai sa pui si puiul la fiert daca vrei sa iti iasa o supa de pui si operatiunea asta este insotita de un miros specific.

Pe vremea respectiva locuiam singura , dar luasem "in custodie" o prietena care ar fi avut nevoie de un dram de liniste pentru a-si putea finaliza lucrarea de diploma. Si vin intr-o zi de la lucru si ca sa vezi surpriza: Carmen se hotarise sa faca de mincare si sa ma astepte cu masa pusa....asa ca traznea in casa a lapte fiert si a supa de pui de fetzishoara mea a trecut prin toate culorile pe care le shtie pielea umana: adica probabil ca initial m-am inverzit de greatza, dupa care se prea poate sa ma fi inrosit de suparare si toate astea fara sa articulez nici macar un cuvint. Carmen nu prea mai stia cum sa-si ceara scuze pentru intiativa care-i daduse prin cap si-mi provocase instant un asemenea tumult multi-coloristic. Ma rog....a fost cu happy end: am mincat supa si, mai nou, datorita ei, stiu si eu sa gatesc asa ceva. Plus dovlecei pane. Cool, nu?