Parasisem Sibiul cu un entuziasm care ma punea pe ganduri…daca nu cumva se transforma toata bucuria asta de primavara intr-o poveste lunga cu doctori, paturi de spital si pastile care sa ma reduca la tacere. Incercam sa nu sper, sa nu ma bucur, sa nu anticipez nimic.
A fost bine. Pentru ca nu s-a intimplat nimic. Personajul caruia ma gindeam sa-i refuz politicos invitatia de a ne vedea, nu pentru ca n-as fi vrut sa ne intalnim (in definitiv, imi doresc asta cu disperare), ci pentru ca mi-era teama ca noul meu look si kilogramele bine afisate il vor speria mai tare ca tot ce a fost pina acum…. Ei bine, personajul asta n-a aparut in peisaj. Ii trimisesem o felicitare cu ocazia primaverii si sperasem ca o nebuna ca gestul ii va aduce lui un zimbet si mie un telefon. De primit, cred c-a primit-o. Tacerea mi-a confirmat insa ceea ce cumva stiam, dar nu vroiam sa recunosc: I never wanna see u again.
But I don’t care what they say, I’m in love with you, they try to pull me away, but they don’t know the truth………intorcindu-ma in Sibiu, agatasem refrenul asta de undeva si ma hotarisem sa-l tin pentru el. Ajunsa acasa insa, tristetea, dar si nebunia mea primavarateca m-au facut sa sper ca voi avea puterea sa imprumut versurile astea altcuiva… Oricum sunt singura persoana pentru care conteza prostia asta cu piese care sa-mi aduca aminte ce-am fost si ce-am facut sau la cine am sperat ATUNCI….
Sunday, March 2, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment