trei culori intre care sa-mi traiesc viata

Si nu va ginditi la vreo chestie patriotica, acum ca s-a produs si mult asteptata zi (libera) de 1 decembrie.

Am fost de curind, dupa jumatatea lui octombrie, in...hai sa-i spunem, o curte. Era undeva in Bucuresti, nici pe dreapta, nici pe stinga, ci pur si simplu o adunatura de cladiri care nu-ti luau ochiul prin nimic, bancute vopsite in verde si arbori care inca se mindreau cu frunzis in diverse nuante de verde. Toate astea ferite de restul lumii printr-un gard, porti de acces, gardieni etc.... si totusi libera circulatie.

Primul lucru care mi-a sarit in ochi era ca in curtea asta mare, cit un parc de fapt, portile si gardienii si toate astea erau "de forma".....desi ar fi trebuit sa fie, hai sa-i spunem in continuare "un parc" pazit, in sensul ca sa-si protejeze chiriasii de restul lumii. Sau pe restul lumii de chiriasi.

In parcul asta mare am descoperit cea mai uimitoare forma de panotaj directional outdor din cite mi-a fost dat sa vad in ultima vreme.

Pe multi dintre arbori erau prinse scindurele cu rol de sageata indicatoare. Vopsite in doua culori: albastru deschis, desemnau un mini-lacas de cult ce se gasea si el, undeva, in acest parc si apareau cu o frecventa deosebita. altele, rosii, localizau chestii foarte "terestre": xerox, non-stop, telefon etc. Nu am avut curiozitatea de a verifica exact cit de bine erau orientate placutele albastre. Mi s-a parut interesant insa ca, urmarind exact si fidel traseul celor rosii, am nimerit direct in strada, vis-a-vis de o farmacie si de o statie de taxi.

Panotaj 2006 - bancute verzi, frunze verde deschis sau verde inchis, rugaminti albastre, necesitati rosii. Simplu, nu?