si ce sa fac daca mie imi place albastrul?

Va povesteam in postul anterior despre lumulitza aceea cu trei culori. Evident, lumea asta de bancutze, arbori si directionale colorate avea si niste administratori. Am fost intrebata care e culoarea mea preferata si cind am indraznit sa murmur ca "albastru", nu m-am putut sa abtine sa nu remarc sprinceana ridicata brusc a....mirare sau semn de intrebare.

Am ignorat sprinceana didactic arcuita pentru ca sunt la virsta la care asemenea semne de profesor nemultumit de stiinta "e-studiantului" nu ma mai afecteaza. Si totusi m-am gindit ca poate ar trebui sa-i impartasesc ceva: am dormit o data intr-o camera cu peretii vopsiti in portocaliu. M-am trezit a doua zi, la prima ora, vesela si odihnita ca si cum fusese cel mai bun somn din viata mea si ziua, pe care obisnuiam sa mi-o incep pe la 10.00, era pregatita pentru un start la 7.00. In alta noapte, am dormit intr-o camera cu peretii vopsiti intr-un albastru cam tare (genul ala caruia eu i-as spune bleu inchis - pentru cine se pricepe la nuantele mele de albastru) si m-am trezit a doua zi, fix la 12.00, obosita si adormita ca dupa o gripa care nu stie daca sa te ia sau sa te lase.

Mi-a explicat cineva succint ca portocaliul e o culoare energizanta si de bun augur: adica o combinatie fericita intre rosu si galben....galbenul neutralizeaza din violentza pe care o poate induce rosul si gata: portocaliul este o culoare perfecta pentru trezit fresh. Din ziua aceea, am avut grija sa-mi ornez si eu dormitorul propriu cu niste flori (de plastic, evident) portocalii.

Albastrul, in schimb, este o culoare linistitoare si care iti insufla un calm "de zile mari". Cam ca in ziua aia in care calmul meu spiritual s-a transformat intr-un "a dormi lata" pina in miezul zilei.

Am la indemina un dictionar de simboluri: "Dintre culori, albastrul este cea mai adinca: privirea patrunde intr-insa fara sa intilneasca niciun obstacol si se rataceste in nemarginire, ca si cum culoarea ar incerca mereu sa-i scape. Albastrul este cea mai imateriala dintre culori: natura nu o infatiseaza, in general, decit alcatuita din transparentza, adica un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului, sau al diamantului. Vidul este precis, pur si rece."

Si tot asa......pina uite ca am gasit-o si pe Alice in Tara Minunilor (asta eram chiar eu dormind ca ursul in tara viselor): "Albastrul este un drum al infinitului in care realul se transforma in imaginar.....A intra in albastru seamana intrucitva cu trecerea lui Alice din Tara Minunilor de cealalta parte a oglinzii. Albastrul deschis este calea reveriei; cind se intuneca, ceea ce corespunde tendintei lui naturale - el devine o cale a visului. Gandirea constienta lasa, putin cite putin, loc celei inconstiente, tot cum lumina zilei devine pe nesimtite lumina albastra a noptii".

Ma intreb acum de ce oare, la acele nopti pierdute avem obiceiul sa le spunem "albe"?
Sau noaptea e alba daca ai pierdut-o acompaniat si albastra daca ai pierdut-o de unul sigur?

trei culori intre care sa-mi traiesc viata

Si nu va ginditi la vreo chestie patriotica, acum ca s-a produs si mult asteptata zi (libera) de 1 decembrie.

Am fost de curind, dupa jumatatea lui octombrie, in...hai sa-i spunem, o curte. Era undeva in Bucuresti, nici pe dreapta, nici pe stinga, ci pur si simplu o adunatura de cladiri care nu-ti luau ochiul prin nimic, bancute vopsite in verde si arbori care inca se mindreau cu frunzis in diverse nuante de verde. Toate astea ferite de restul lumii printr-un gard, porti de acces, gardieni etc.... si totusi libera circulatie.

Primul lucru care mi-a sarit in ochi era ca in curtea asta mare, cit un parc de fapt, portile si gardienii si toate astea erau "de forma".....desi ar fi trebuit sa fie, hai sa-i spunem in continuare "un parc" pazit, in sensul ca sa-si protejeze chiriasii de restul lumii. Sau pe restul lumii de chiriasi.

In parcul asta mare am descoperit cea mai uimitoare forma de panotaj directional outdor din cite mi-a fost dat sa vad in ultima vreme.

Pe multi dintre arbori erau prinse scindurele cu rol de sageata indicatoare. Vopsite in doua culori: albastru deschis, desemnau un mini-lacas de cult ce se gasea si el, undeva, in acest parc si apareau cu o frecventa deosebita. altele, rosii, localizau chestii foarte "terestre": xerox, non-stop, telefon etc. Nu am avut curiozitatea de a verifica exact cit de bine erau orientate placutele albastre. Mi s-a parut interesant insa ca, urmarind exact si fidel traseul celor rosii, am nimerit direct in strada, vis-a-vis de o farmacie si de o statie de taxi.

Panotaj 2006 - bancute verzi, frunze verde deschis sau verde inchis, rugaminti albastre, necesitati rosii. Simplu, nu?