13th of November 2006, double one for me, pls

Nu cred ca am vrut sa fac nimic din ce-a iesit. Nu tineam minte decit niste date importante pentru....unii si altii, poate chiar si pentru mine. Stiam ca in 6 totul ar trebui sa fie "la cheie", ca 7 e zi de salariu, ca in 8 imi propusesem sa fiu in Brasov, ca in 13 ar trebui s-o sun pe Ralu sa-i zic "la multi ani". Intre toate astea, stiam punctual de ce lucruri ar trebui sa ma ocup "la job" si ca ar trebui sa am grija ca, din cind in cind, sa dorm macar cite 4-5-8 ore pe zi.

Cu o noapte inainte sa plec nu dormisem aproape deloc. Fara calculator, fara televizor, fara tigari, cu lumina stinsa, si totusi statusem o noapte intreaga in intuneric fara sa dorm. Cu atit de multe ginduri si idei ca nici macar nu ma deranja foarte tare faptul ca nu aveam tzigari. Imi zisese mama sa-mi iau Cosmopolitanul si sa ma bag in pat, sa citesc pina adorm. Mi-am luat Cosmopolitanul, m-am inconjurat de paturi si am inceput sa citesc, de la prima pina la ultima pagina, de la stinga la dreapta, cum fac eu cind vreau sa devorez o revista. Mi-am adus aminte de newsletter si am inceput sa-mi scot agendele, sa-mi revad notitele, sa incerc sa le pun intr-o ordine, sa-l fac sa ajunga tiparit macar acum, in noiembrie. Avea deadline in 16 noiembrie.

Am dormit totusi undeva, intre 5-6 si 9-10 dimineata. Dupa care am aflat ca mushcatele din fata usii mele au si ele nevoie de apa si ca ar fi bine sa ma ocup si de asta. Am promis ca o voi face, first thing when I come back from my trip. I never came back from that trip.

Pe drum am ascultat niste meciuri. Nu stiu cum se spune cind asculti la radio transmisia in direct a mai multor meciuri de fotbal, dar stiu ca suna mishto. Intotdeauna mi s-a parut super incitanta si chiar spectaculoasa meseria asta de reporter sportiv. Dar nu genul care-ti transmit la stirile de la 20.00 ce s-a intimplat peste zi, calm, relaxat, cu zimbetul fetei de la Pro TV care m-a facut si pe mine amatoare de stiri sportive, ci cei care transmit in direct si urla, tipa, chiuie, parca-i vezi cum isi pun mainile-n cap de disperare la o faza ratata sau si mai rau, lovesc cu piciorul o minge inexistenta atunci cind x-ulica "avea o ocazie de gol formidabila".

Dupa care am ascultat ceva muzica, era soare, m-am bucurat si aproape n-am sesizat cit a durat drumul, din cauza unei rute ocolitoare pe care fuseseram abatuti la un moment dat.

Era 4 noiembrie, simbata. In ziua aia mi-am facut de lucru, vorbind la telefon cu unul si cu altul, inclusiv cu matusa-mea care se gindise sa ma sune sa ma intrebe ce mai fac (ar fi trebuit sa-mi dau seama ca ceva nu e bine; ea niciodata nu facea asha ceva...poate ar fi trebuit sa o intreb daca stie ceva mai multe despre mine daca ma suna si ma intreaba cum ma simt), am mincat la KFC si le-am si completat un chestionar dintr-alea care-i ajuta pe ei ca data viitoare sa ghiceasca dupa cum arat ce-as vrea sa maninc, mi-am propus sa ma duc la un film, dar ulterior am lasat-o balta, cu toate ca as fi putut vedea "Diavolul se imbraca de la Prada", in cazul in care cinematograful din mall-ul cu pricina chiar exista si functiona. Mi-am cumparat niste cizmulitze, m-am plimbat prin magazin, am mai mai aranjat una pe ici, alta pe colo, am incercat sa retin numele oamenilor cu care vorbeam. Chestie deloc usoara pentru ca putini aveau nume romanesti cu care sa fiu familiarizata. L-am retinut pe Mark, lucrator comercial la legume fructe, asa ca ne-am facut impreuna de lucru, aranjind banane si fumind Marlboro dupa niste paravane montate aiurea pe-acolo. Imi povestea despre suta lui de euro lunara si despre bunica bolnava pentru care ramasese in Romania. Eu ii povesteam lui despre optiuni....sa alegi intre un rau mai mic si un rau mai mare. Sa te lasi de fumat si sa te apuci, pe aceiasi bani, de creativitate.

A doua zi, pe la 8, am plecat sa dormim. Si am mincat cred, prima ciorba de burta din viata mea. Mi-aduc aminte ca era destul de buna, cit sa am dubii daca este sau nu chiar ciorba de burta. In ciuda reputatiei ei, eu aveam o parere foarte proasta despre ciorba de burta. Dar anterior facusem cred ceva afirmatii de genul ca "decit sa maninc o ciorba de burta, mai bine mi-o torn in cap", asa ca acum am decis sa adopt o abordare "de management": mai bine o maninc totusi.

Btw, MBA=management by accident?

Dupa care....a fost ceva cu incarcatorul de Nokia: il dau sau nu il dau. Nu l-am dat, ca sa-mi incarc eu telefonul. Am ramas fara tigari. M-am dus "la un ABC, la 10 minute de mers pe jos" sa-mi cumpar tigari si drumul m-a enervat cumplit. Cica eram intr-un sat, in orice caz ABC-ul ala numai aproape nu era, dar cainii vagabonzi se auzeau latrind de peste tot. De teama lor, treceam strada si-ntr-o parte si-ntr-alta pina aproape n-am mai stiut cum sa ajung inapoi sau pe unde sa traversez ca sa nu ma calce din toate partile.


La 12.00 fix m-am intors, m-am spalat si am incercat sa dorm. N-am putut sa dorm foarte multa vreme, mai ales pentru ca imi era frig. As fi iesit din camera sa o intreb pe doamna gazda ce se-ntimpla, dar chiar simteam ca sunt atit de obosita ca si sa deschid gura, "sa fac o intrebare" mi-e greu. Stiu ca ma uitam la televizor....la stiri ziceau ceva de niste "nopti albe in Romania" si eu ma gindeam cu groaza ca sper ca nu se refera la ale mele. Am vorbit cu mama si mi-a zis ca in Timisoara fusese concert Cargo. Mi-au dat lacrimile. Nici eu nu mai stiu de ce. Poate tot pentru ca piesa aia imi aducea aminte si de Ralu, si de Vesi, si de Carmen, toti in aceiasi 10 neuroni slab functionali din cauza frigului si a oboselii.

Tot la stiri, mai ziceau ceva de o cursa de masini legala prin Bucuresti, iar pe mine ma treceau fiorii gindindu-ma la drumul meu de intoarcere de la ABC cind, nestiind efectiv semnele de circulatie si pe unde as fi putut sa traversez legal, ma simteam ca subiectul in forma de gasca/gaina/papagal al unei asemenea curse de nebuni dupa adrenalina.

Mi-am adus aminte de multe ori in ziua aia de papagalul vorbitor pe care-l vazusem la Carrefour in Bucuresti si care-mi ruinase toate visele de a avea intr-o zi un papagal vorbitor, nu de alta, dar exponatul avea dimensiunile unui vultur dupa parerea mea. Adica nu era deloc o creatura cu aspect friendly.

Dupa cina, inapoi la lucru. Era simbata seara. Am descoperit chiar si un loc de distractie in care, undeva la intuneric, am ascultat citeva piese si am incercat nici sa nu dansez, nici sa nu pling. Sa stau, sa zimbesc si sa ma uit la oameni. Ascunsa in cel mai intunecat colt al strutzocamilei de discoteca in care ma aflam. Barbatul cu stergatoarele anti-plins a aparut mult mai tarziu.

S-a facut 6 noiembrie. Era luni deja. Nu apucasem sa dorm, dar apucasem sa ma machiez in toaleta mall-ului. Pentru toata lumea, o boare de fard, una de ruj, o coditza de cal re-aranjata si poate li se parea ca gata.... o luam de la capat anytime.

Nici acum nu stiu ce am facut in 13 noiembrie. Din 6...maybe later.